pentru că are dedesubturile nefericite
de instituție ce ar trebui să vindece nebunia
animalelor cu două picioare
care își doresc atât de mult
să iasă din colivia păsărilor
și să construiască alte păsări
din da și nu

înțelegi ceea ce îți explic?
vorbesc prea repede sau e din cauza tastelor
care uneori alunecă prea concret din ecran
și te îndeamnă să lăcrimezi
dar îți voi spune de ce realitatea nu se refugiază niciodată
într-un da și nu
sau
poate îți voi spune despre asta
după ce mă regăsești infestat de viață
după ce mă însănătoșesc
după medicamente
după toate coliviile păsărilor dacă vrei
daaaaa
după toate!
când începuturile prind contur
când primăvara încă miroase a iarnă
și chiar dacă răspund la telefon
mai ales când răspund
nimic nu mă salvează de nebunie
nici măcar nimicul mamă
chiar și atunci
am să fug până mă însănătoșesc
am să fug mamă
da
asta am să fac
și nici nu îți vei aminti de fuga mea
nu îți vei aminti glasul meu în cămașa de forță
spărgându-se în bucăți minuscule
pentru înalta societate mamă
pentru înalta societate unde chiar și păsările sunt libere
să fie păsări
unde chiar și oamenii sunt liberi să nu le mai pese
de coliviile coliviilor care își varsă afară
buzunarele lor goale

poate că singura destinație spre capătul lumii
este să traversezi direct
prin gândurile neîntinate ale bărbatului care
încă nu vrea să știe
de nașterea mea